A. Context internaţional şi riscuri
Potrivit noilor estimări ale FMI, atât la nivel global cât şi la nivel european, în special în zona Euro, proiecţiile de creştere economică pentru anul 2025 au fost revizuite descendent, ca urmare a efectelor directe ale noilor tarife comerciale, dar şi efectelor indirecte, creşterea gradului de incertitudine şi deteriorarea comportamentului de consum si investiţii. Această reaşezare tinde să potenţeze activitatea în sectorul serviciilor, dar afectează industria prelucrătoare, alimentând pierderi de competitivitate în economiile avansate şi emergente.
În acest context, FMI a revizuit în jos scenariile de creştere pentru statele din zona Euro cu care România are schimburi comerciale, respectiv Franţa (-0,5 puncte procentuale de la 1,1% la 0,6%) şi Italia (-0,4 puncte procentuale, de la 0,8% la 0,4%). O ajustare importantă s-a efectuat pentru economia Germaniei unde se prefigurează acum o stagnare economică pentru 2025 (0%) ca urmare a unei producţii industriale mai slabe, iar iniţial se estima o creştere de 0,8%. În acest sens, o relaxare financiară în 2026 ar fi necesară pentru a evita intrarea în recesiune, pentru al 3-lea an consecutiv (-0,2% în 2024).
Pentru economia românească experţii FMI estimează un avans de 1,6% în acest an (de la 3,3% în estimarea anterioară) şi o accelerare până la 2,8% în 2026, aceasta confruntându-se cu tensiuni suplimentare din cauza consolidării fiscale şi dependenţa mai ridicată a producţiei industriale de economia Germaniei. În ceea ce priveşte inflaţia, estimările pentru anul curent indică o creştere medie a preţurilor de 4,6% (ajustare ascendentă cu 1 punct procentual faţă de prognoza de toamnă), urmată de o decelerare până la 3,1% în 2026. Soldul contului curent se aşteaptă să se îmbunătăţească pe orizontul de prognoză, până la -7,4% din PIB în 2026. Rata şomajului va rămâne în 2025 la un nivel asemănător celui de anul trecut (5,4%), urmând a se diminua uşor în 2026 (5,2%).
Principalele riscuri
În general, riscurile la adresa perspectivelor sunt înclinate spre o ajustare descendentă a estimărilor şi provin din barierele tarifare, persistenţa incertitudinii politicilor comerciale, volatilitatea şi corecţiile de pe pieţele financiare, majorarea ratelor dobânzii pe termen lung, apariţia tulburărilor sociale şi creşterea provocărilor pentru cooperarea internaţională în contextul intensificării conflictelor şi apariţiei dezastrelor naturale.
Un conflict comercial ar putea alimenta presiunile inflaționiste, în principal prin creșterea prețurilor de import, ce pot avea efecte negative de distribuție între și în interiorul țărilor, iar prelungirea acestuia va genera riscuri suplimentare asupra investiţiilor. Aversiunea față de risc determinată de incertitudinea politicii și scăderea perspectivelor de creștere din SUA ar putea cauza o depreciere a dolarului american, amplificând volatilitatea pieței financiare. Astfel, băncile centrale pot menține ratele dobânzilor la niveluri mai ridicate decât se anticipează în prezent. Înrăutățirea condițiilor financiare globale și perturbările mai ample ale sistemului financiar ar putea declanșa crize ale balanței de plăți în economiile emergente cu acces limitat la piață, nevoi mai mari de refinanțare și capacitate de negociere slabă.
Pe de altă parte, acordurile comerciale viitoare, atenuarea conflictelor, accelerarea reformelor structurale sau inteligenţa artificială sunt factori care pot îmbunătăţi perspectivele economice.
